Istoric Biserica Batistei

Parohia este situată în Sectorul 2 al Capitalei, zona Universităţii, în apropierea Teatrului Naţional și a Hotelului „Intercontinental”. Numele bisericii este strâns legat de numele mahalalei în care aceasta a fost construită. Stabilirea numelui mahalalei a dat naştere mai multor ipoteze, interesante din punct de vedere filologic şi istoric. Arhitectul Dimitrie Berindei arăta[1], fără să indice vreun document, că în Bucureşti, la începutul secolului al XVII-lea, ar fi avut o locuinţă „fastuoasă” şi grădini „întinse” boierul Baptista Velleli, „dar azi ea [mahalaua] nu păstrează din acele timpuri decât numele lui Baptistea”, numit de domnitorul Radu Mihnea „prietenul … domniei mele”[2]. Acesată ipoteză a fost preluată şi de alţi istorici precum D. Papazoglu[3], Gh. Ionescu-Gion[4] şi chiar N. Iorga[5]. O altă ipoteză[6], emisă de preotul George I. Negulescu şi argumentată de istoricul Matei Cazacu, se bazează pe documente şi mărturii ale trecutului, care duc către ideea că numele mahalalei şi, implicit, al bisericii vin de la un ocol de vite – „batişte” sau „bătelişte” – care se afla prin aceste locuri. În cel mai vechi plan al oraşului Bucureşti[7], datat 1770, este figurat între Biserica Batişte şi Biserica Scaune un maidan foarte întins, un loc gol, care contrastează cu aglomeraţia de case din împrejurimi. Pe acest loc este desenată o fântână cu cumpănă, spre biserica Batişte, şi un pom spre Biserica Scaune, ceea ce indica o zonă cu apă şi vegetaţie. Aici era „batiştea” vitelor aduse pentru tăiere, care încă mai exista în a doua jumătate a sec. al XVIII-lea, ceea ce arată importanţa economică a acestui ocol. De la el s-a numit întreaga mahala Batişte.

[1] Dimitrie BERINDEI, „Bucureşti. Studiu istoric”, în Revista Română pentru Ştiinţe, Litere şi Arte, an I (1861).

[2] Printr-un act din 14 mai 1622, domnitorul Radu Mihnea îi dăruia lui Vevelli satul Frăsinetul din jud. Ilfov, cf. Mihail ROLLER, Documente privind Istoria României, B. Ţara Românească, vol. IV, Editura Academiei Republicii Populare Române, Bucureşti, 1951, p.125-127.

[3] Dimitrie PAPAZOGLU, Istoria fondării oraşului Bucureşti, de la 1330 până la 1850, culeasă după mai mulţi scriitori, Bucureşti, 1891, p. 118.

[4] Gheorghe IONESCU-GION, Istoria Bucureştilor, Bucureşti, 1899, p. 322.

[5] Nicolae IORGA, Istoria românilor prin călători, vol. I, ed. a II-a, Bucureşti, 1928, p. 242-243; Nicolae IORGA, Conducător istoric la bisericile din Bucureşti şi împrejurimile imediate, Bucureşti, 1935, p. 10; Nicolae IORGA, Istoria Bucureştilor, Bucureşti, 1939, p. 90.

[6] Matei CAZACU şi pr. Niţişor CAZACU, „Istoricul Bisericii Batişte din Bucureşti”, în Glasul Bisercii, an XXIII (1964), p. 784-788.

[7] I. IONAŞCU, „Planul cartografic inedit al oraşului Bucureşti din anul 1770”, în Studii (Revistă de istorie), an XII (1959), nr. 5, p. 126-127.

Pe locul sau în imediata apropiere a actualului lăcaş de cult, zidit în anul 1763, a mai existat o biserică purtând acelaşi nume, a cărei obârşie datează din primele decenii ale secolului al XVII-lea. Pentru prima dată o întâlnim în documente la 5 aprilie 1660, când un preot Neagu semnează pe diata lui Pătraşco, fiul lui Cazan din Zălogi, astfel: „Şi am scris eu, popa Neagul ot Bucureşti la Bisearica lui Batişte”[1], ceea ce pare a indica originea numelui bisericii ca provenind de la numele unei persoane. Faţă de multitudinea de probe contrarii, formula pare suspectă, de aceea credem că este o greşeală de redactare – probabil a vrut să scrie „la Bisearica la Batişte”. După anul 1660 nu mai întâlnim niciun act în care să fie menţionată biserica sau vreun slujitor al ei, până spre sfârşitul secolului al XVII-lea. Actuala biserică a fost zidită în anul 1764 după cum arată și pisania[2]:

CU VREREA TATĂLUI ȘI CU AJUTORUL FIULUI ȘI CU ÎNDEMNAREA D(U)HULUI SFÂNT, RIDICATU-S-AU ACEASTĂ SFÂNTĂ ȘI DUMNEZEIASCĂ BISERICĂ, CARE SĂ CINSTE<ȘTE> HRAMUL SFINTEI ANI(I) I A SFINȚII SALE PREA POD(O)BENII PARASCHIVEI I A MUCENIȚII PARASCHEVI, CARE DIN TEMELIA EI S-A RIDICAT ȘI S-AU ÎNFRUMUSEȚAT CU TOATĂ CHELTUIALA DUM(NEALUI) VĂTĂFUL MANCIUL I A SOȚII DUMNEALUI ILINCHI(I) …VĂT(A)F VLADA, PAN(Ă), STAN, STANA, NECULA CIAUȘ, IONA, PENTRU CA SA LE FIE DUM(NEALOR) POMENIRE, ÎN ZILELE PRELUMINATULUI DOMN IO COSTANDIN MIHAI V(OIE)VOD ȘI MITROPOLIT CHIRU CHIRU GRIGORIE, L(A) ANUL DE LA ZIDIREA LUMII 7274, IAR DE LA H(RISTO)S 1764, LUN(A) OCTOMVRIE 14.

De data aceasta biserica a fost zidită din piatră de către vătaful de măcelari Manciul, ajutat și de locuitorii din împrejurimi. De altfel, în veacurile următoare biserica va purta numele ctitorului, numită a Manciului sau a Mănciuleștilor.

[1] Matei CAZACU şi pr. Niţişor CAZACU, Istoricul Bisericii Batiște …, p. 790.

[2] Nicolae IORGA, Inscripții din Bisericile României, vol. I, partea I, București, 1905, p. 301; Matei CAZACU şi pr. Niţişor CAZACU, Istoricul Bisericii Batiște …, p. 803; Lucia STOICA, Neculai IONESCU-GHINEA, Enciclopedia lăcașurilor de cult din București. Bisericile Ortodoxe, Editura Universalia, București, 2005, p. 37.